Deepdale este un stadion localizat în cartierul cu acelaşi nume al oraşului Preston, din Anglia. Aici, îşi joacă meciurile de acasă, formaţia Preston North End F.C. şi există şi muzeul naţional al fotbalului englezesc. Echipa locală despre care aminteam mai sus, a fost una dintre fondatoarele Football League, fiind totodată unul dintre cei doi membri fondatori, alături de Burnley, care îşi dispută şi azi meciurile de pe propriul teren pe acelaşi stadion pe care a şi debutat. Având în vedere că Football League a fost prima ligă profesionistă de fotbal ce s-a înfiinţat, Deepdale este în prezent cel mai vechi stadion din lume, folosit neîntrerupt de o echipă profesionistă de fotbal.

Originea actualului stadion

Terenul pe care se află în prezent arena, a aparţinut iniţial unei ferme, iar ulterior a fost folosit ca loc de disputare al meciurilor de cricket şi rugby. Începând cu 5 octombrie 1878, aici au fost găzduite meciurile echipei de fotbal ce aparţinea clubului sportiv. Asistenţa record la un meci al lui Preston NE FC s-a consumat pe 23 aprilie 1938, când 42.684 de oameni, au venit să vadă partida favoriţilor din prima ligă, împotriva lui Arsenal Londra.

 Deşi îşi păstrează locul iniţial, arena a fost mult îmbunătăţită în timp. Toate sectoarele de tribune şi peluze au fost înlocuite de unele noi, dotate cu locuri pe scaune şi botezate după jucători ce au făcut istorie în tricoul acestui club. Una dintre tribune poartă numele de “Pavilionul Invincibililor”, în onoarea legendarei echipe din 1889, ce a câştigat atât primul campionat, fără a fi învinsă, cât şi FA Cup, devenind cea dintâi echipă din istoria Albionului ce realizează dubla istorică. Arena are în prezent 23.408 locuri, toate pe scaune, având şi un important sector dedicat VIPurilor.

Fotbal tot mai mult

De-a lungul anilor, fotbalul a crescut tot mai mult în popularitate şi în consecinţă, trebuia găsită o soluţie care să permită unui număr cât mai mare de spectatori să vadă meciurile în condiţii optime. Astfel a apărut ideea de terasare a tribunelor, când în 1890, echipa a construit prima tribună, cea vestică şi a ridicat un cort ce servea drept vestiar. Cum numărul spectatorilor a crescut şi mai mult, la peste 10.000, în anul 1921, a avut loc o nouă extindere. S-a construit o peluză (Spion Kop), iar tribuna a fost extinsă în aşa fel încât să se alăture acesteia din urmă. În 1934 s-a deschis şi cealaltă tribună, mai mică decât prima.

Schimbări majore aduse la stadion

 În anii ’60-’70, a avut loc din nou o serie de schimbări. Dintre cele mai mari. Tribunele au fost acoperite, scaunele au fost montate, iar capacitatea a fost extinsă cu câteva rânduri suplimentare. În 1995, renovarea stadionului a inclus demolarea vechii tribune de vest şi înlocuirea ei cu una nouă, ce poartă în prezent numele lui Sir Tom Finney. Aceasta are o capacitate de 8.000 de locuri şi include printre altele restaurante şi locuri pentru mass-media. Următoarea secţiune renovată a fost una dintre peluze, în 1998, ce în prezent poartă numele lui Bill Shankly. La intersecţia acestor două tribune se regăseşte intrarea principală a Muzeului Naţional al Fotbalului, ce se întinde tocmai sub suprafaţa lor.

Următoarea recondiţionare importantă s-a consumat prin construirea peluzei Alan Kelly Town End, în locul legendarei Town End. Vechia tribună “Pavilion” a fost închisă în 2006, chiar dacă fanii au putut folosi în continuare secţiunea ei superioară. Acest lucru s-a întâmplat numai până în 2007, când a fost demolată cu totul. Un an mai târziu, s-a inaugurat noua tribună, “Pavilionul Invincibililor”. Aceasta include un important sector pentru VIPuri şi un restaurant, de unde se poate vedea un meci al echipei locale, în condiţii excelente. În plus, în anul 2008 a fost ridicat şi un ecran, deasupra peluzei “Bill Shankly”. Acesta îi delectează pe spectatori atât cu imagini de la meciuri, cât şi cu spoturi publicitare. Planul original al recondiţionării stadionului a fost inspirit de arena Sampdoriei Genova, Luigi Ferraris.

Noile updateuri

În 1986, oficialii lui Preston North End au decis să încerce ataşarea unei suprafeţe de joc artificiale, astfel încât aici să se poată juca meciuri indiferent de vreme. În plus ei puteau folosi terenul atât ca loc de antrenament, dar şi ca sursă de venituri, închiriindu-l în diverse ocazii, unor echipe locale. Ideea n-a fost prea populară printre fani, iar în final, opt ani mai târziu s-a renunţat la gazonul artificial, în favoarea celui classic, datorită disconfortului pe care cel dintâi îl crea fotbaliştilor, mai ales când aceştia intrau prin alunecare.

În exteriorul tribunei Tom Finney, se regăseşte statuia acestui legendar jucător al clubului. A fost inaugurată în 2004, sculptată fiind de Sardajee Om Puri. Muza acesteia a reprezentat-o o poză facută în 1956, la un meci dintre Chelsea Londra şi Preston North – End, pe Stanford Bridge. Înaintea partidă plouase foarte tare şi drept consecinţă, mari părţi ale gazonului erau acoperite cu apă. Cu toate acestea, meciul s-a jucat. La un moment dat, jucătorul lui Preston, având mingea la picior, a trecut de un apărător advers, dar a fost oprit de… o baltă, în care a căzut. Momentul a fost surprins de un fotograf, care a câştigat cu această captură, titlul de pentru cea mai bună fotografie sportivă a anului.