Chelsea Londra nu înseamnă numai un club putred de bogat, susţinut de un magnat rus. Dincolo de faima pe care o are în prezent, echipa engleză nu se poate lăuda cu un palmares atât de impunător precum al rivalelor Manchester United, Liverpool sau Arsenal. Cele patru titluri interne pe care le are în vitrină, sunt produsul acestui deceniu, întrucât echipa din Londra a obţinut în ultimii zece ani, trei campionate. În ciuda acestui fapt, pentru cei care am prins fotbalul finalului de deceniu trecut, putem spune că Chelsea chiar este o echipă mare. Odată cu instalarea pe banca tehnică a lui Gullit, clubul a început să îşi arate forţa. Cu Zola în rol de superstar şi cu Dan Petrescu, om de bază în primul 11, formaţia englezească şi-a trecut prima dată în palmares FA Cup, în anul 1997. Gullit îi lasă apoi locul unui alt antrenor aflat la început de carieră: Gianluca Vialli. Acesta nu se lasă mai prejos, ba chiar depăşeşte performanţa predecesorului său, prin câştigarea Cupei Ligii şi a Cupei Cupelor, ambele în 1998 şi a FA Cup în 2000. Peste toate a fost parcursul din UEFA Champions’ League, din 1999-2000, când Chelsea a capotat abia în sferturi, în faţa puternicei FC Barcelona.

Chelsea pe vremea lui Dan Petrescu

Cu Dan Petrescu titular, acel sezon a fost poate cel mai bun din istoria clubului londonez în Ligă, evident dacă ne raportăm la resursele de care dispunea, dar mai ales de formatul competiţiei, care pe vremea aceea avea două faze ale grupelor, fapt ce reprezenta un adevărat coşmar pentru orice club. Cu fotbalişti precum Wise, Sutton, Flo sau Leboeuf, “albaştrii” au jucat iniţial în grupă cu AC Milan, Hertha Berlin şi Galatasaray Istanbul. Aşadar, pentru noi românii, un meci cu o semnificaţie special, dat fiind faptul că pe lângă Petrescu la englezi, la turci evoluau Hagi şi Gh. Popescu. Chelsea a început satisfăcător grupa, remizând 0-0 acasă cu puternica Milan. Apoi, s-au împiedicat la Berlin, pierzând cu 2-1. Părea că englezii nu vor fi altceva decât o prezenţă de duzină în Ligă. Dar dubla cu Galatasaray a schimbat toată istoria grupei H. Un prim joc echilibrat cu echipa din Istanbul s-a soldat cu o victorie muncită a londonezilor, prin golul lui Dan Petrescu! Urma returul de la Istanbul, iar Cim-Bom avea nevoie de trei puncte. Totul a rămas numai la stadiul de voinţă, fiindcă tot Chelsea s-a impus. Fără titularul Taffarel între buturi, Galata a fost umilită cu 5-0, în ceea ce este una dintre cele mai severe înfrângeri pe teren propriu a turcilor. Hertha îi ia patru puncte lui Milan şi trece pe primul loc. Chelsea continuă să adune puncte, obţinând un 1-1 pe San Siro, printr-un gol marcat de căpitanul Denis Wise. În ultima etapă, formaţia lui Vialli îşi adjudecă şi primul loc în grupă, printr-o victorie fără dubii cu 2-0, în faţa formaţiei nemţeşti, calificată şi ea prin jocul rezultatelor. O grupă grea, câştigată de o echipă entuziastă.

Echipa italiană

Continuarea se anunţa mai dificilă. O grupă cu Feyenoord, Lazio şi Marseille. Greu, dar nu imposibil. Elevii italianului încep bine şi obţin patru puncte din partida cu Feyenoord şi cea de la Roma, pe finalul anului 1999. Ulterior, William Gallas le creează mari probleme londonezilor, înscriind golul a ceea ce va fi singura victorie a lui Marseille din această fază a competiţiei. În retur, Chelsea se revanşează şi învinge tot cu 1-0. “Leii” cumulează şapte puncte, fiind la egalitate cu Feyenoord şi având cu două lungimi mai mult decât Lazio. În etapa a 5-a “albaştrii”, înving la Rotterdam, iar Lazio surclasează Marseille cu 5-1. Feyenoord cade pe trei, dar mai important este că matematic Chelsea este calificată. Urmează sferturile şi un adversar pe măsura competiţiei: FC Barcelona.

Chelsea a bătut Barcelona, dar n-a fost suficient

Pe 5 aprilie 2000, echipa engleză prinde o seară nemaipomenită şi între minutele 30 şi 38, înscrie de 3 ori. Zola şi apoi Flo în două rânduri, lasă echipa catalană fără replică. 3-0 şi fiesta putea să înceapă. Nici măcar golul de onoare marcat de Figo în repriza a doua, părea să nu mai conteze… Dar două săptămâni mai târziu, a contat… Echipa lui Rivaldo avea obligaţia să lupte pe Nou Camp, în faţa a 100.000 de oameni. Atmosfera i-a împins de la spate pe spanioli, care întorc rezultatul până la pauză prin golurile lui Rivaldo şi apoi Figo.

La 2-0 Barcelona joacă semifinala. Dar Flo nu este de acord şi în minutul 60 punctează: 2-1. Chelsea încearcă să apere cu dinţii un rezultat şi o calificare istorică. Reuşeşte numai până în minutul 83, când Dani Garcia reface diferenţa de două goluri. Prelungiri şi Chelsea cade fizic. Un gol din penalty al lui Rivaldo şi apoi unul al lui Kluivert, fac 5-1 încă de la finalul primei reprize de timp suplimentar. Britanicii nu mai revin şi ratează calificarea, dar ce mai conta? Formaţia lui Dan Petrescu face senzaţie. Ajunge mai sus decât s-ar fi aşteptat oricine. O echipă cvasinecunoscută, comparativ cu campioana en-titre a Europei, Manchester United, devine strămoşul clubului din zilele noastre, care domină Anglia şi chiar Europa. Pentru cei care admiră acum jocul lui Chelsea, trebuie să ştie că în Ligă, înainte de Drogba, Lampard, Terry, Cech sau Essien, tricoul albastru l-au îmbrăcat cu la fel de mult success şi Zola, Poyet, Petrescu, Desailly, Di Matteo sau De Goey!