Deși pare greu de crezut, fotbal se joacă la nivel de echipă națională chiar și la Polul Nord! Nu vă imaginați vreo selecționată a elfilor sau vreuna a urșilor polari, dar gândiți-vă că cea mai mare insulă de pe Planetă, Groenlanda, are echipă de fotbal! Deși ar fi eligibilă pentru afiliere la FIFA, mergându-se pe aceleași considerente ca și în cazul Insulelor Feroe, aceasta nu este membră.
Astfel, Groenlanda joacă doar meciuri cu alte echipe aflate în situația sa: Tibet, Insula Man, Insulele Falkland, Sapmi sau Zanzibar. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, a întâlnit și două echipe afiliate FIFA: Islanda și Insulele Feroe. În total nouă partide, dintre care nu au reușit să scoată decât o remiză, împotriva celei din urmă. De altfel, Feroe a fost și primul adversar din istoria Groenlandei. Cele două echipe s-au duelat pe 2 iulie 1980, iar micuțul stat insular s-a impus cu 6-0. Faptul că “insula de gheață” vrea să adere la FIFA nu este nicio noutate, iar acest lucru chiar s-ar putea întâmpla pe viitor. În septembrie 2010, președintele forului internațional, Sepp Blatter, a vizitat această regiune pentru a omologa un teren cu gazon artificial, inaugurat cu un an mai devreme. Așadar, există semne îmbucurătoare în ceea ce privește perspectiva fotbalistică a Groenlandei. De altfel, ținutul are și un statut special, întrucât în cazul în care va fi afiliată la FIFA, poate opta pentru două confederații continentale: fie UEFA, datorită faptului că aparține administrativ de Danemarca, fie CONCACAF, mulțumită apartenenței geografice de America de Nord.
Fotbal neoficial
Mai sus am amintit de o oarecare reprezentativă Sapmi. Aceasta se remarcă prin faptul că a fost prima câștigătoare a VIVA World Cup, din 2006. Concret, competiția reunește la start tocmai echipe de tipul acestora, care nu sunt omologate de vreun for oficial al fotbalului internațional. Sapmi nu este compusă din nimic altceva, decât din laponi. Jucători de la echipe de club din nordul Norvegiei, Suediei, Finlandei și Rusiei îmbracă tricoul acestei “naționale”. În 2006, la turneul final despre care v-am amintit, au luat parte numai patru echipe, care au fost repartizate într-o grupă. Competiția s-a desfășurat în Occitania și pe lângă Sapmi și regiunea gazdă, au mai participat Camerunul de Sud și Monaco. Primele două clasate aveau să joace finala.
Sapmi nu a avut nicio problemă în a câștiga grupa, acumulând trei victorii din trei posibile și un golaveraj de 24-0! Surpriza a venit de la ocupanta locului secund, Monaco, pe care laponii o bătuseră cu… 14-0! Nu vă închipuiți că există vreo legătură între acest Monaco și cel la care joacă Daniel Niculae, fiindcă doar numele le aseamănă.
Finala părea o facilitate pentru Sapmi, mai ales că juca în fața unui adversar în poarta căruia marcase mai mult de jumătate dintre “boabe”. Fără gol primit, nordicii au șocat puțin, fiindcă, mai mult decât modesta formație monegască, a marcat împotriva lor! Dar n-a contat prea mult, fiindcă scorul final a fost 21-1! Să nu credeți că am tastat eu greșit… Chiar așa s-a terminat. Un deznodământ nemaiîntâlnit nici măcar la următoarele “turnee finale” ale acestei competiții, ca să nu mai vorbim în fotbalul de nivel înalt… (exceptând Australia care a bătut Samoa Americană cu 31-0 și Tonga cu 22-0). Ca un bonus, să spunem că în istoria ei, Sapmi a jucat și patru meciuri împotriva naționalei Estoniei, dintre care unul a fost câștigat! Minunea s-a produs în iunie 1991, când laponii au învins pe propriul teren. Nici ultimul duel dintre cele două nu a ieșit rău pentru Sapmi, fiindcă pe 7 august 1998, în Suedia, combatantele au remizat, 0-0.