Fondată în 1955, Cupa Campionilor Europeni şi-a propus să reunească într-o competiţie, campioanele tuturor statelor europene. Timp de peste patru decade principiul s-a respectat cu sfinţenie. Începând cu 1997, structura competiţiei a căpătat o nouă formă, ce permitea şi vicecampioanelor din cele mai puternice campionate să ia parte la start. Peste numai doi ani, numărul de formaţii ce aveau acces în grupe, s-a dublat, ajungând la 32. Aşadar, începând de atunci, ţările cu cei mai buni coeficienţi, trimit în grupe patru sau trei reprezentante.

    S-a considerat că aşa devine competiţia mai disputată. Interesant este faptul că nimeni nu s-a gândit că într-o finală de Liga Campionilor va juca o echipă ce n-a câştigat titlul naţional. Niciodată. Acest caz unicat, s-a petrecut în anul 2002, când Real Madrid a onţinut cel de-al nouălea trofeu în faţa lui Bayer Leverkusen. Condusă din teren de vedete precum Ballack, Lucio, Ze Roberto sau Butt, echipa germană nu a fost deloc departe de a câştiga trofeul suprem, dar execuţia excepţională a lui Zidane şi intervenţiile incredibile ale lui Casillas, au pecetluit tabela la 2-1.

     Puţini ştiu că, în ciuda formei foarte bune pe care a arătat-o Bayer Leverkusen între anii 1997 şi 2002, nu a reuşit să câştige niciun titlu, ci doar să termine de patru ori a doua! Clubul mai are în palmares o Cupă UEFA şi una a Germaniei (din trei finale), dar niciun titlu de campioană. Lucru total atipic, pentru un club fondat în anul 1904. Explicaţia o găsim în faptul că, timp de mai mult de şapte decenii s-a zbătut în anonimat, dar odată cu anii ’80 ai secolului trecut a început o ascensiune finalizată deocamdată, cu ultimul act al finalei Ligii Campionilor din 2002. De atunci, în campionat, “aspirinele” au mai prins odată podiumul, locul trei ce le-a permis calificarea în grupele Ligii Campionilor. Aici, au obţinut o mică revanşă: au bătut pe BayArena cu 3-0, pe Real Madrid.