Zinedine Zidane este cel mai mare! Cine să fie cel mai bun din toate timpurile? Pele sau Maradona? Cum eu nu i-am văzut pe nici unul jucând, decât în niște înregistrări, nu mă pot pronunța asupra acestui aspect. Dar pot spune fără nicio reținere, că Zinedine Zidane a fost cel mai mare. Nu știu dacă din istorie, dar în mod sigur din ultimile două decenii.

Fără să aibă o viteză și o forță debordante, francezul de origine algeriană, era capabil să șuteze din orice poziție, de multe ori din unele aproape imposibile. Nu se poate să nu vă amintiți golul înscris împotriva lui Bayer Leverkusen, în 2002! La capitolul pase stătea la fel de bine, fiind în stare ca, dintr-o fentă să scoată câțiva adversari din joc și apoi să ofere o pasă decisivă unui coechipier. La cei 1,85 m ai săi, avea o tehnică nepământeană.

Aceste calități l-au ajutat să câștige tot ce se poate în fotbal: Cupa Mondială, Campionatul European, UEFA Champions’ League, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală, Campionatul Italiei și pe cel al Spaniei, dar și Balonul de Aur. Practic, ca fotbalist nu poți câștiga mai mult de atât. Poate și o experiență reușită în Premier League ar fi fost ca o cireașă pe tort, dar este altă poveste.

Tânărul Zidane s-a născut în 1972 la Marseille și primul club la care a jucat a fost Cannes. A debutat în prima ligă franceză la 17 ani, dar abia începând cu sezonul 1990-1991 s-a impus aici ca om de bază. A jucat 71 de meciuri, iar în 1992 se transferă la Girondins de Bordeaux. Era imposibil ca talentul său imens să nu fie remarcat de scouterii unui mare club din Hexagon. În perioada petrecută aici, Zizou debutează în echipa națională (1994) și ajunge până în finala Cupei UEFA, un an mai târziu. Nu a câștigat niciun trofeu, dar a strâns 176 de partide și ofertele din campionatele puternice au început să curgă. După patru ani la Bordeaux, Blackburn îl dorea cu insistență, dar câștig de cauză a avut campioana Europei, Juventus Torino, care a plătit pe el suma de 3,2 milioane de lire sterline. La acea dată Zidane nu a fost un fotbalist prea scump, asta și din cauza faptului că încă nu explodase. Participase cu reprezentativa Franței la Campionatul European din Anglia, dar nu depășise faza semifinalelor.

Zinedine Zidane, începuturile la Juventus

În primul an pe Delle Alpi, avea să cucerească Cupa Intercontinentală, Supercupa Europei și Serie A. Se impusese definitiv ca titular, dovadă fiind totalul de 41 de meciuri în care a jucat. La mijlocul lui 1998 se încununase iar campion al Italiei, dar din păcate pierdea pentru a doua oară consecutiv finala Ligii Campionilor. Urma Campionatul Mondial pe care țara sa îl găzduia. În urma unei lovituri aplicate unui adversar, primește cartonașul roșu în al doilea meci al grupei, în fața Arabiei Saudite. Nu numai că devine primul fotbalist francez eliminat la o Cupă Mondială, dar va fi și suspendat pentru două partide. Fără el, Franța reușește să câștige grupa la pas, dar și să treacă de Paraguay în optimi. Cu mare dificultate, în urma unui gol de aur marcat de fundașul Blanc.

Revenirea playmaker-ului se consumă în sferturi, împotriva Italiei, când Franța câștigă cu greu, la loviturile de departajare. A urma victoria din semifinale cu 2-1 în fața Croației și echipa gazdă juca prima finală din istoria participărilor la Cupa Mondială. Împotriva Braziliei, se anunța un meci greu.

Dar Franța avea să învingă cu 3-0, în mare măsură datorită golurilor marcate de Zinedine Zidane. Două reușite identice, cu capul, în urma unor lovituri de colț, i-au crescut considerabil cota jucătorului. În acea vară de 1998, la 26 de ani, Zizou atinge apogeul. Titlul câștigat de ai lui, i se datora în mare măsură. O bună dovadă în acest sens, a fost și Balonul de Aur pe care l-a primit la finalul acelui an.

Franța, cea mai mare din lume!

Chiar dacă sezoanele ce au urmat nu a mai câștigat nimic cu Juventus, la națională a continuat evoluțiile încântătoare. Echipa a triumfat și la Campionatul European din 2000. Chiar dacă Zidane nu a mai înscris în finală, golurile sale din sfertul cu Spania și din semifinala cu Portugalia, au fost vitale. În numai doi ani cucerea totul cu Franța. Apoi, în 2001 își mai adăuga în palmares și Cupa Confederațiilor. Deși în Serie A a terminat doar pe locul secund, cota sa era una imensă. Drept urmare, Real Madrid s-a hotărât să-și asigure serviciile sale, plătind o sumă colosală pentru starul echipei din capitala Lombardiei. Cele 75 de milioane de euro au reprezentat, timp de 8 ani, cea mai mare sumă cheltuită pe un jucător de fotbal. În condițiile în care Zidane avea 29 de ani! Dar mai avea și 209 partide în tricoul lui Juventus…

Mutarea s-a dovedit inspirata, având în vedere că la finalul primului sezon pe Santiago Bernabeu, francezul a fost decisiv atât în câștigarea Ligii Campionilor, cât și a altor două meciuri prestigioase: Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală. Dar 2002 nu a fost strălucit pentru mijlocașul Franței. La Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia, nu a putut juca decât în ultimul meci din grupă, din cauza unei accidentări. Numai că, nu și-a putut ajuta formația în niciun fel. La finalul competiției, reprezentativa Hexagonului devenea prima campioană mondială en-titre din istorie ce părăsește competiția fără gol marcat!

Zidane a continuat să joace bine la Real, iar cele 9 goluri înscrise în sezonul 2002-2003 în campionat, i-au ajutat pe “albi” să ia titlul. Mai târziu în același an, triumfa cu clubul și în Supercupa Spaniei. Ajuns la 31 de ani, nu avea să mai cucerească niciun trofeu cu Real Madrid, dar aportul său în jocul echipei l-a făcut indispensabil timp de încă trei sezoane. În tot acest timp, Zizou a început să joace iar fantastic la națională. Un Euro 2004 nu foarte reușit, având în vedere că reprezentativa “Cocoșului Galic” a părăsit competiția încă din sferturi, l-a scos totuși în evidență pe playmaker. Dintre cele trei goluri marcate în competiție, două au venit împotriva Angliei, dar nu oricum. Lampard deschisese scorul pentru Albion în minutul 38 și 1-0 era și în primul minut de prelungiri. Atunci, Zidane execută magistral o lovitură liberă, egalând. Două minute mai târziu, Franța obține un penalty, pe care tot el îl transformă. 2-1, în urma unui final ce a semănat izbitor cu finala Ligii din 1999. Numai că acum victoria i se datorează unui singur jucător și nu echipei!

Iar Zinedine nu și-a terminat reprezentațiile la echipa națională. Deși inițial la finalul competiției s-a retras, el a revenit asupra deciziei, dat fiind faptul că Franța avea mari probleme în calificările pentru Cupa Mondială din 2006. La turneul final din Germania, Zidane și ai lui, nu erau cotați cu mari șanse, mai ales că în grupe s-au chinuit serios. Doar o victorie în fața modestei Togo, le-a asigurat calificarea în optimi. Aici, Spania pornea cu prima șansă, iar Villa deschide repede scorul. Ribery restabilește egalarea și cu un joc de contraatac excelent, “Cocoșul galic” se impune cu 3-1, ultimul gol fiind opera lui Zizou. Fără a fi decisiv de această dată, el își intră în drepturi începând cu faza următoare. În sferturi, o pasă magistrală îi prilejuiește lui Henry oportunitatea de a marca unicul gol al disputei cu Brazilia. Apoi, cu același 1-0 este învinsă și Portugalia în semifinale. Acum, golul a fost marcat de Zidane. La fel ca în 2000, a punctat din penalty. Așadar, cu un mare aport din partea lui, Franța joacă a doua finală de Cupă Mondială din istorie!

Cu Italia, Zinedine intră iar în istorie, înscriind încă din minutul 7. Devine astfel al patrulea fotbalist ce punctează în două astfel de finale. Acum, a marcat din penalty și a ales să o facă într-un mod incredibil: cu scăriță! Mingea a tins și transversala, picând la câțiva centimetri în spatele liniei porții. Incertitudinea a planat câteva secunde bune asupra acelei faze, încât nici Zidane nu realizase în primă instanță că este gol valabil. Bucuria francezilor a fost de scurtă durată și asta pentru că Materazzi a restabilit în minutul 18 egalarea. Meciul a ajuns în prelungiri, unde cei doi marcatori au fost protagoniștii unuia dintre cele mai controversate momente din istoria fotbalului. Nu se știe exact motivul, dar francezul l-a izbit puternic cu capul în piept pe Marco. Elizondo i-a acordat cartonașul roșu. Zizou era eliminat în ultimul meci al carierei. Fără el pe teren, Franța n-a mai fost aceeași. La penaltyuri nu s-a regăsit, iar ratarea lui Trezeguet a fost suficientă pentru ca Italia să câștige al patrulea titlu de campioană a lumii.

Unii consideră acest gest, o ieșire pe ușa din dos a fotbalului, dar este imposibil ca episodul în cauză să eclipseze în vreun fel ceea ce a făcut efectiv mijlocașul pe terenul de fotbal, în toată cariera lui, în special la echipa națională, pentru care a jucat 108 meciuri, înscriind 31 de goluri. Dintre acestea din urmă, 17 în meciuri oficiale și nu mai puțin de 10 la turneele finale!

În total, la cele patru cluburi la care a activat, Zinedine Zidane a jucat în 681 de meciuri, înscriind și 128 de goluri. Dintre acestea, 117 partide și 26 de reușite s-au consumat în Europa. De cele mai multe ori a punctat pentru Real Madrid: 49 de goluri în toate competițiile (225 de jocuri). Așadar, un bilanț simplu arată că fostul mijlocaș francez, retras la 34 de ani, a jucat 789 de meciuri la cel mai înalt nivel și a înscris 159 de goluri. Un bilanț, care alături de multitudinea de trofee câștigate, îl transformă într-unul dintre cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor. Eu îndrăznesc să zic chiar că a fost cel mai mare!